Fin observator al fenomenelor și realităților formulate la limita perceptibilului, Gamarț explorează teme precum timpul, memoria, spațiul și, în special, lumina, ca materie primordială. În centrul preocupărilor sale artistice, se află relațiile care se formulează între aceste elemente și felul în care ele sunt sesizate sau, dimpotrivă, omise de către receptorul conștient.

„Imaginea este o ceață din care răzbat ecouri și umbre, e o metamorfoză ce cuprinde în sine toate stadiile schimbării, este curgere și împlinire reînnoită, unde vizibilul și invizibilul se succed într-o perpetuă interogare asupra obiectului. Imaginea unui lucru este o neîntreruptă pâlpâire de înfățișări și reflexii, umbre ale gândului ce iau în stăpânire primul obstacol ce le iese în cale, un câmp material al însușirilor disputat între vedere și viziune. Imaginea ce ni se arată, luminoasă și familiară, își are originea într-o lume a umbrelor și a oglinzilor, a planurilor ascunse vederii. Chiar și în lipsa obiectului, imaginea lui ni se arată la fel de vie, căci vederea nu e despre lucruri, e despre felul în care ele trec sau rezistă.”

(Andrei Gamarț)

Expoziție deschisă în perioada 13 ianuarie - 21 martie în Sala „Horia Bernea”